marți, 4 martie 2014

Afectiunile pulpei dentare: pulpita, necroza si gangrena pulpara


Pulpa dentara este o structura intens vascularizata si cu o inervatie foarte bogata. Astfel, spre deosebire de alte structuri dentare, cum ar fi smaltul dintilor, aceasta reactioneaza la stimulii exteriori care pot sa afecteze dintele: termici (cald, rece), traumatisme (bruste sau repetate, cum ar fi presiunea din timpul masticatiei), chimici (medicamente sau substante toxice si iritante) sau diferite bacterii. Transmiterea acestor stimuli se face in totalitate, fara nici o selectie, iar orice excitatie pulpara va fi exprimata sub forma de durere.


Durerea atrage atentia asupra suferintei pulpare. Ca urmare a actiunii factorilor agresivi, pulpa dentara reactioneaza prin inflamatia pulpara.
Daca nu se intervine terapeutic in fazele de debut, mecanismele de adaptare si compensare vor fi epuizate, iar rezultatul va fi pierderea vitalitatii pulpare.

Pulpita reversibila

In prima faza a agresiunii pulpare apare o inflamatie care cu tratament adecvat poate sa evolueze spre vindecare. Factori implicati in aparitia inflamatiei pulpare pot sa fie fizici: traumatisme, pierdere de substanta dentara dura - smalt, stimuli termici - cald (slefuire fara racire) / rece sau chimico-toxici: endotoxinele bacteriilor aflate in procesul carios, substante medicamentoase sau materiale de obturatie toxice pentru pulpa aplicate fara protectie pulpara.

Pulpita reversibila se caracterizeaza prin aparitia durerii la stimuli, mai mult la rece decat la cald, la dulce, care inceteaza in cateva minute dupa indepartarea stimului. Durerea este localizata, iar pacientul poate sa indice dintele in cauza cu precizie. Adesea este vorba despre un dinte cariat sau un dinte care a suferit tratamente dentare.

Tratamentul pulpitei reversibile consta in indepartarea factorilor iritativi si tratamentul cariei: obturatia corespunzatoare a dintelui afectat cu aplicarea unor materiale pentru protectie pulpara. Fara tratamentul adecvat, acestea va evolua spre pulpita ireversibila, cu modificari accentuate, durere si in final pierderea vitalitatii pulpare.

Pulpita ireversibila

In evolutia pulpitei procesele inflamatorii devin mai intense si este interesat un teritoriu mai mare din pulpa. Fara tratament, acestea vor evolua spre necroza si gangrena pulpara.
Afectarea pulpei coronare, pulpita partiala, este caracterizara prin aparitia unei dureri vii, provocata de stimuli termici, la inceput rece iar mai tarziu si cald, care dureaza de la cateva minute la cateva ore. Crizele dureroase devin mai frecvente cu timpul, pot sa apara spontan si mai ales in timpul noptii. Durerea este localizata la un anumit dinte.

Pulpita totala apare atunci cand fenomenele inflamatorii cuprind si pulpa radiculara, intreaga pulpa dentara fiind afectata de inflamatie. Criza dureroasa este provocata initial de stimuli externi si poate sa fie violenta, insuportabila, sau cu intensitate dureroasa progresiva. Odata cu evolutia afectiunii, durerea poate sa apara spontan, sa fie prelungita, cu remisiuni sporadice de cateva minute ale intensitatii sau cu exacerbari provocate de diversi excitanti (rece, dulce, acru, traumatism masticator).
Durerea nu este localizata, existand o tendinta de iradiere catre dintii vecini si catre maxilarul antagonist sau spre alte zone ale fetei (temporala, orbitala, submandibulara sau occipitala), insa nu depaseste linia mediana a fetei. Analgeticele au o eficienta redusa, determinand doar o reducere o intensitatii dureroase si nu disparitia completa a acesteia.

Pulpitele purulente prezinta aceleasi simpome, cu diferenta ca durerea este exacerbata la cald si diminuata temporar la rece, are caracter pulsatil, iar la deschiderea camere pulpare apare o picatura de puroi.

Necroza si gangrena pulpara

Necroza si gangrena pulpara reprezinta stadiul de distrugere completa a pulpei. In cazul gangrenei, mortificarea pulpei se face sub actiunea florei microbiene, in timp ce necroza este un proces aseptic. Gangreana dentara poate sa constituie un focar de infectie pentru intregul organism.

Simptomatologia este saraca, in general factorul principal fiind modificarea de culoare a unui dinte. Dintele afectat poate sa nu prezinte leziuni (traumatism vechi sau traumatizarea repetata a unui dinte mai inalt in timpul masticatiei), poate sa prezinte o obturatie mai veche sau o carie mare netratata, lucru care determina retentia alimentara si aparitia unui gust si miros neplacut permanent (fetiditate) in cavitatea orala. Dintele nu este dureros sau sensibil la atingere, insa au existat episoade dureroase in trecut.

Tratamentul endodontic este tratamentul care trebuie efectuat in cazul necrozei si gangrenei pulpare, la fel ca si in cazul pulpitelor ireversibile. Acesta consta in indepartarea pulpei inflamate, necrozate sau infectate din interiorul camerei pulpare si a canalelor radiculare (pulpectomie vitala sau devitala), urmata de dezinfectarea si obturarea canalelor radiculare, iar apoi refacerea coroanei dentare.

Postari populare