Dinții de lapte ai celor mici provoacă uneori panică printre părinți, îngrijorați că au apărut prea repede sau prea târziu. Intervalul de apariție al dinților, atât al celor de temporari cât și al celor permanenți, poate să sufere uneori mici modificări față de varianta obisnuita.
Dinții temporari
Erupția dinților temporari se desfășoară în general între 6 și 30 luni, însă poate începe mai repede, la 4-5 luni, sau mai târziu, la 8 luni. La 30 de luni copiii au de obicei toți dinții de lapte apăruți. Mai există așa numiții dinți conatali sau neonatali care, în situații rare, pot să fie prezenți la naștere sau să erupă în prima lună de viață.
Dinții temporari sunt în număr de 20, incisivi, canini, molari primi și molari doi. Erupția se desfășoară pe grupuri dentare, câte un grup la fiecare 6 luni. Incisivii apar primii, între 6 și 12 luni, urmați de primii molari (12-18 luni), apoi caninii între 18-24 luni și molarii doi între (24-30 luni). Erup de obicei dinții inferiori din fiecare grup dentar, cu excepția incisivului lateral.
Dinții permanenți
Dinții permanenți încep să erupă de la vârsta de 6 ani și continuă până la 12 ani. Dinții de înlocuire (incisivii, caninii și premolarii, care erup în locul dinților temporari) au un inverval de erupție de un an, iar dinții de completare un interval de 6 ani: molarul 1 la 6 ani, molarul 2 la 12 ani și molarul 3 la 18 ani.
Ordinea de erupție este diferită la maxilar față de mandibulă, însă se păstrează regula de la dinții temporari, întâi erup dinții inferiori, urmați de antagoniștii lor superiori.
La maxilar erup în ordine, la distanță de un an: molarul 1 (6 ani), incisivul central (7-8 ani), incisivul lateral (8-9 ani), premolarul 1 (9 ani), premolarul 2 (10-11 ani), caninul (11-12 ani), molarul 2 (12 ani).
La mandibulă diferența este dată de erupția caninului, în general după incisivi și înainte de apariția premolarilor.
Înlocuirea incisivilor se face între 6 și 9 ani, iar a zonei de sprijin între 9 și 12 ani.
De reținut:
Trebuie acordată atenție molarului 1, care erupe primul din seria dinților permanenți în jurul vârstei de 6 ani, și este în general cel mai frecvent afectat de cariile dentare.
Dinții temporari sunt mai mici decât cei permanenți, astfel că odată cu creșterea maxilarelor, apar diasteme și treme (spațieri între dinții temporari) care asigură spațiul necesar pentru alinierea dinților permanenți.
Compromiterea dinților temporari prin procese carioase poate duce la afectarea dinților permanenți, tulburări de erupție, lipsa spațiului de erupție pentru ultimii dinți care erup (în general canini superiori și premolari 2 inferiori).